Daca templateurile verzi au avut un stil modern, mai web 2.0, rounded corners, etc…hai sa va arat ceva mai simplu si elegant. Design clasic, cam asa aratau siteurile secolului XIX, sursa de inspiratie a fost designul blogului reginei Victoria

Tot din seria templateuri pentru restaurante, doua concepte verzi. Ideea de “hai sa fac si templateuri verzi” mi-a venit de la taxa de fast-food, ma gandesc ca vor fi si clienti ce vor prefera un branding sanatos.

Cati din cei care presteaza in domeniu isi amintesc primul proiect? Primul proiect adevarat, nu primul tutorial facut pana la capat. Azi, facand curat printre fisiere l-am gasit pe al meu. E drept ca e postat si aici la portofoliu (mai mult pentru valoarea sa spirituala), surpriza placuta a fost insa sa-l gasesc inca viu, uitat intr-un colt de internet.
Primul meu website creat.
L-am facut pe la inceputul lui 2008 pentru un prieten.
Ce-mi place la el, ca a fost un proiect lucrat. Chiar daca stiinta mea de atunci intr-ale CSS-ului m-au limitat la single-column layout, am incercat din rasputeri sa maschez n00bitatea.
Acum ma apuca rasul vazand ca imaginea de fundal e de 1600×1200 (in mintea mea nu s-a inventat inca repeat-x-ul), headerul incarcat, reclamele (nu mi s-a cerut).

Asa, si acum, sa incerc sa scot doua comentarii de la cei 2 cititori pe care ii am constant (in caz ca sunt designeri), va mai amintiti cum ati inceput? Care a fost prima voastra lucrare “de portofoliu”?

Continui maratonul de templateuri pentru restaurante (unul pe zi).

Cel de astazi:

Probabil ultima lucrare pe anul acesta, un concept pentru un fashion-blog. Ca de obicei, e un proiect in echipa, partea mea fiind cea grafica, implementarea fiind facuta de altcineva.


Design alb-negru, cu ceva grafice fancy in “header” si efectul de transparenta care se pare ca place publicului. In afara de asta, un design ce se vrea a fi elegant (spuneti voi daca chiar e), partea de content are un design simplu pentru a mentine accentul pe fotografii. Pareri?

PS. Mai am un proiect terminat, care inca n-a ajuns pe blog…pentru ca sunt probleme cu partea materiala. Sper sa se rezolve in curand.

N-am scris demult, nu de lene ci din lipsa de timp. Chiar daca e criza, in ultimele saptamani am avut flux continuu de munca. Printre ele, si ceva templateuri pentru siteuri de restaurante. Pe astea le prezint acum. Sunt facute pentru o firma din Belgia care probabil le va oferi clientilor sai. Din punct de vedere stilistic, dupa cum vedeti, sunt chiar simple, ideea de baza fiind simplitatea combinata cu eleganta. Ce a fost inedit? Faptul ca sunt templateuri, adica nu sunt personalizate pentru un client anume, prin urmare n-am avut parte de nspe runde de modificari. Si asta mi-a placut, in sfarsit am apucat si eu un proiect in care dupa ce am trimis conceptele, raspunsul a fost “it’s good, let’s move on”.

Sau speculative work. Sau munca pe gratis. Fenomen din ce in ce mai raspandit pe siteurile de outsourcing pe care le “frecventez” (ii drept, mai rar in ultimul timp). Dar avand in vedere ca sunt in stand-by de ieri pana marti-miercuri, am zis ca poate-poate iese de-un suc si de acolo. Si am intrat intai pe RAC(Rentacoder), considerand ca am mai multe sanse sa gasesc acolo ceva rapid(chiar daca mai ieftin).

Si caut proiecte. Si gasesc, logo design, banner design…si citesc, si mi se potriveste stilul, pretul limita e ok…si bang!!! “Bids without mock ups will not be considered!” La primul, evident am dat pur si simplu close si am trecut mai departe. Dar cand deja am vazut aceasi fraza la 3 posturi din 5, mi s-a parut ciudat. Postezi o cerere de logo design, pui bid maxim (deci MAXIM) $50 si ceri “mostre”. Inteleg ca in cazul unui incepator fara o schita initiala nu-ti poti da seama de ce e in stare, dar de ce nu esti dispus sa te uiti peste portofoliul meu daca nu-ti trimit mock up? In fine, ma resemnez si caut in continuare. Si gasesc un proiect .psd design pentru un website. Si licitez frumos, prezint portofoliul, chiar ii extrag de acolo cateva lucrari similare cu ce vrea el. Si astept. Si reply-ul vine prompt, in nici 10 minute. Reply care la sfarsit contine urmatoarea fraza: “Let me know if you can create a very fast mockup for me to review before bid acceptence, as I have some bidders who agree to that.” Si ma apuca rasul. Fast forward, astazi. Nici n-am mai intrat pe RAC, am zis ca incerc pe GAF(GetAFreelancer), chiar daca e concurenta mai acerba, se plateste mai bine si e un loc mult mai civilizat. Si licitez(evident, sarind peste tot ceea ce include “draft”, “mockup”). Si din nou, un reply prompt. Tot asa…“Can you send me some mockups” (fara semnul intrebarii).

De retinut ca i-am raspuns la fiecare, explicand foarte elegant ca oricat de flexibil as fi in ceea ce priveste acomodarea cu fiecare proiect in parte, nu lucrez fara acoperire (sau ceva de genu). Primul n-a dat niciun semn dupa, dar nici n-a dat proiectul la cineva, al doilea mi-a mai trimis un mesaj: “(…) but its ok if you dont want to work.”

Putina analiza. De la ce porneste aceasta frica de a contracta un freelancer exclusiv pe baza de portofoliu? Acordand acestor clienti prezumtia de nevinovatie (adica sunt oameni onesti), cauza e clara. Designeri tepari, lenesi, neseriosi, hoti. Si sunt destui d-astia. Care fura un portofoliu si se prezinta cu el, sperand ca vor fi in stare sa scape…si nu scapa. Sau designeri care cred ca pot lucra la 10 proiecte deodata cu un deadline strans. Si nu reusesc. Sau designeri care pur si simplu isi pierd cheful si neavand nici cel mai mic respect pentru client, dispar pur si simplu. Si evident, clientul patit devine mai retinut. Si pentru el din start cei care nu sunt dispusi sa-i prezinte ceva inainte de a castiga proiectul sunt prea putin interesati de acesta, deci probabil nu merita.

DAR, multi dintre acesti clienti rateaza un aspect. Aspectul material. Pe mine, ca designer(amator), rareori ma motiveaza proiectul in sine(a se citi proiectul in sine, fara speculatii va rog). Nu ma incalzeste cu nimic ca a aparut pe piata o noua firma de consultanta financiara sau un produs de slabit. Dar daca ma platesti bine, intru foarte usor in starea de “asta visez, asta pictez”. Pentru ca banii conteaza.

Si aici gresesc multi dintre cei care cer mock ups pe siteuri gen RAC. Chiar daca vorbim de spec work, nu cresc recompensa, nu motiveaza designerii buni sa participe. De ce sa particip si sa risc sa nu primesc nimic(si pierd o groaza de timp), cand pot avea aceiasi bani cu munca sigura?
Unii carcotasi ar spune ca daca esti bun, esti sigur ca vei primi proiectul. Gresit, designul si in special perceptia clientului asupra unui design este subiectiva. Faptul ca esti designer de top nu garanteaza ca mostra ta gratuita va fi preferata de client. Punct. Asa ca de ce sa-ti asumi riscul?
Solutia? Un pret corect. Uitati-va la 99designs. Au sabloane de preturi, vrei asta platesti aproximativ atat. Evident, platesti de 10 ori mai mult, dar asta e daca vrei sa-ti permiti luxul de alege dintre 30 de concepte in doar 3-4 zile. Si recompensa motiveaza designerul. Uitati-va acolo, nu cred sa fi fost un concurs(pe care l-am vazut) in care sa nu-mi fi placut mie personal macar o propunere.
Si vazand sistemul de acolo ramai dezamagit cand vezi ce se intampla pe Rentacoder&co. Inteleg si accept ca este vorba de un concept mai low-budget, dar de aici pana sa ai pretentia sa primesti exact acelasi tratament pentru 10% din pret e mult. De aceea NICIODATA nu voi fi de acord cu forma de spec work practicata de unii useri de pe RAC. Vrei optiuni multiple INAINTE sa accepti bidul? OFERA UN PRET CARE SA MERITE SA-MI PIERD TIMPUL!

Exista insa si o alta latura a acestei practici. Pseudoclientii. Care, indiferent de recompensa promisa, inca din primul minut stiu ca nu vor plati. Pentru ca singurul lor scop este sa adune idei. Pentru ca nu-i asa, logoul FedEx e al naibii de simplu? Oricine il poate desena. Dar la un moment dat cineva a venit cu ideea. Si n-a fost nea’ Gheo de la aprovizionare. Asa ca, daca am ramas in pana de idei, postez rapid un proiect pe RAC sau 99designs, si astept sa curga propunerile. Imi place una? Pac, o fur. Ce daca are watermark pe ea? Nu vad forma de un amarat de text suprapus? Ce daca e protejat de copyright? Va sta designerul sa verifice daca i-am furat munca?
Vedeti, asta e principalul motiv pentru care NICIODATA nu lucrez inainte sa vad banii in escrow. Cu clientii privati e mai simplu, majoritatea sunt clienti fideli, de incredere si se aplica metoda “initial deposit” (rareori fac exceptie, cand e vorba de siteuri…sunt mai greu de furat). Dar nu-mi place sa ofer sanse celor care incearca sa profite de dorinta mea de afirmare.

Indemnul meu (nu de parca ar conta)…evitati spec work, sau “practicati-l” intr-un sistem consacrat! Timpul e prea pretios sa-l pierdeti cu cei care se ghideaza dupa motturile:”cum sa fac sa-l tepuiesc/fraieresc”, “cum sa-l fac sclavul meu”.

Revin cu cel mai recent proiect completat, un newsletter pentru un restaurant cu specific brazilian din Bruxelles. Mie imi place rezultatul, voua? (Da, trebuie sa dati click pe more sa-l vedeti)


Si by the way, probabil o vreme nu mai postez proiecte, nu pentru ca n-as lucra ci pentru ca am inceput o colaborare long-term ce presupunea si semnarea unui NDA (Non Disclosure Agreement). Da, e spooky, CIA style…om vedea ce-o iesi.

Un proiect mai quickie la care am lucrat, un site pentru un magazin online ce comercializeaza sapunuri si lumanari parfumate.
Layout simplu, fara elemente inutile. Have a glimpse:

In ultimele zile am lucrat la un website de ecommerce. Este un site mai aparte, combinand comertul online cu teleshoppingul, prezentarea produselor fiind in format video. Am fost responsabil exclusiv de layout si designul grafic, implementarea fiind facuta de altcineva. Asa ca in varianta finalizata de mine arata ca un template, cu lorem ipsum si alea-alea.
Un look modern, mi-am permis sa-l fac putin mai sofisticat avand in vedere ca e un website mai mic, fara mii de categorii si produse. Totodata am vrut sa-l fac cat mai user-friendly si navigabil, sa induc cat se poate de mult senzatia de interactivitate.

Si sa va arat si voua ceva, o pagina de produs.