Da, am revenit dupa o sesiune luuuunga. Azi a fost prima data in cateva luni in care am intrat pe siteuri de outsourcing sa-mi gasesc ceva proiecte. Mi-a fost cam greu, ma obisnuisem ca aveam proiecte fara sa depun efort sa le caut. Dar, asa se intampla dupa o perioada de inactivitate, lumea crede ca ai murit, sau cel putin te-ai mutat in munti.

Asa ca, pentru antrenament am zis sa caut ceva mai micut pe Rentacoder. Se stie ca nu se plateste atat de bine, dar nici fotbalistii nu se baga din prina la meciuri de CL dupa 2 luni de accidentare.

Si am gasit cate ceva, am trimis vreo 5 biduri, am devenit putin nostalgic bagand fraza de agatat “Hi, I’m interested in this project…”.
Si in 5 minute primul reply. Un proiect simplu, redesign de logo (urat rau), in project description era ca “sample” un logo web 2.0, clientul (lasa impresia ca) vroia acelasi stil, ceva mai cizelat/original. Buuun, deci reply-ul spunea ceva gen: “vezi ca in acelasi pret intra si redesignul headerului, daca esti de acord, putem incepe”. Headerul era un gradient verde si nimic mai mult, m-am gandit ca n-ar fi prea greu sa-i fac ceva mai frumos. Asa ca zic ok.

Greseala. Mesajele incep sa curga, clientul multumindu-mi ca am acceptat si completand brieful cu alte 4-5 cerinte. S-a dovedit ca el de fapt vrea logo care sa combine ilsutratii, simboluri specifice, si daca schimb headerul, va trebui sa schimb si footerul si butoanele…Asa ca am dat URGENT retract bid, inainte sa se complice treaba.

Care e problema? Nu, nu e o problema ca omul vrea mult, e bine sa ai ideile tale si sa incerci sa le implementezi. E bine sa vrei ceva original. Dar nu e bine sa incerci sa maschezi toate astea sperand ca cineva va cadea in capcana. Nu e fair-play sa postezi un proiect in care spui ca vrei ceva simplu, banal (evident cu pret pe masura) si peste 10 minute sa spui ca vrei mult mai mult la acelasi pret.

Asta e, cred ca o sa ma antrenez pe 99designs.

Daca templateurile verzi au avut un stil modern, mai web 2.0, rounded corners, etc…hai sa va arat ceva mai simplu si elegant. Design clasic, cam asa aratau siteurile secolului XIX, sursa de inspiratie a fost designul blogului reginei Victoria

Tot din seria templateuri pentru restaurante, doua concepte verzi. Ideea de “hai sa fac si templateuri verzi” mi-a venit de la taxa de fast-food, ma gandesc ca vor fi si clienti ce vor prefera un branding sanatos.

Continui maratonul de templateuri pentru restaurante (unul pe zi).

Cel de astazi:

La sfarsit de an Brand New a intocmit o lista cu cele mai bune si cele mai proaste logouri ce au vazut lumina zilei in anul 2009. Bineinteles e vorba de logourile unor “entitati” cunoscute.

Parcurgand acea lista am remarcat ca:
1. S-a mers mult pe inovatie si pe moda anului 2009 (am scris despre asta aici si aici)
2. Au disparut cateva logouri consacrate.
3. Yale si-a schimbat logoul vechi (care, sincer, nu-mi placea) cu un simplu text. Chiar daca e font custom, 95% din noi nu-si vor da seama. In concluzie, cei de la Yale au curaj, merg pe rezonanta numelui. Imi place ideea: nu ne trebuie logo sofisticat, numele e de ajuns.
4. Cei de la Kraft nu stiu ce vor. Au vrut un logo nou, dar pe produse va aparea in continuare logoul vechi. Probabil si-au dat seama ca au cam ratat.
5. N-am vazut pana acum noua identitate Hilton, dar chiar si eu as fi facut o treaba mai buna.
6. Burnley. Opinia multora a fost, citez “Wow!” (with sarcasm). E mai altfel, mai ales pentru un oras din Anglia…dar sa nu uitam ca englezii sunt mai speciali (vezi Londra 2012)
7. MSN a stricat un logo bun. Doar pentru ca a vrut sa iasa in evidenta cu o schimbare. Nu trebuia.
8. Bing inca n-are logo. Pentru ce-i postat acolo pe Rentacoder clientul ar cere Arbitration si ar castiga.
9. Din sectiunea “Best Of” mi-a placut (deci chiar sa-mi placa) doua logouri. Commerzbank si Melbourne. +mentiune speciala pentru Aol. Sa recunoastem au avut parte de buzzul pe care l-au sperat.

Concluzia? Mai mult Worst decat Best, dar sa recunoastem, ne place mai mult sa criticam decat sa apreciem. Caci dupa razboi multi eroi s-arata.

Daca inca nu v-ati dat seama, nu sunt nici pe departe un designer in adevaratul sens al cuvantului. Sunt doar un amator(cu ceva experienta), care incearca sa stoarca ceva banuti dintr-un hobby. Sunt constient ca eBay, IBM sau Adobe nu vor fi niciodata interesate de serviciile mele. Targetul meu sunt companiile mici, care nu-si permit branding de $10.000.
De cele mai multe ori nu urmaresc ce se intampla cu munca mea dupa ce sunt platit, e capitol incheiat, trec la urmatorul, sunt destule.
Stiu ca unele din ideile mele au fost deja inlocuite, altele zac parasite pe un website anonim, am si 2-3 designuri care au fost “furate” si folosite de altii. Se-ntampla.

Dar, pe langa beneficiile materiale ma simt tare mandru cand vad ca un logo de-al meu a ajuns pe un startup promitator…si ca siteul (chiar daca nu creat de mine, mi se pare template) a fost desenat in conformitate cu ceva ce am “inventat” eu.
Tocmai am primit ceva feedback mai mult decat pozitiv in legatura cu ce am prezentat intr-un alt articol, ce se poate vedea pe acest site.
Urmari? 2 noi proiecte! Practic, acel identity-kit mi-a adus profit 300%.

Si pentru un timp gata cu lauda-de-sine, am pregatit cateva articole care (sper) vor fi si folositoare, nu doar umplatoare de spatiu.

N-am scris demult, nu de lene ci din lipsa de timp. Chiar daca e criza, in ultimele saptamani am avut flux continuu de munca. Printre ele, si ceva templateuri pentru siteuri de restaurante. Pe astea le prezint acum. Sunt facute pentru o firma din Belgia care probabil le va oferi clientilor sai. Din punct de vedere stilistic, dupa cum vedeti, sunt chiar simple, ideea de baza fiind simplitatea combinata cu eleganta. Ce a fost inedit? Faptul ca sunt templateuri, adica nu sunt personalizate pentru un client anume, prin urmare n-am avut parte de nspe runde de modificari. Si asta mi-a placut, in sfarsit am apucat si eu un proiect in care dupa ce am trimis conceptele, raspunsul a fost “it’s good, let’s move on”.

In primul rand, Sochi chiar e un oras existent. Si chiar acolo se va organiza olimpiada de iarna in 2014. Si ieri, de ziua nationala a Romaniei au lansat logoul oficial. Acesta:

Asa ca hai sa disecam putin ce vedem. Un logo rusesc. Conservator, mult mai putin fantezist decat ultimele brandinguri de renume (vezi Aol).
Primul element interesant care sare in ochi e simetria sochi-2014. Chiar daca nu perfecta, este acolo pentru a accentua in egala masura locul de desfasurare si anul. Stiti, ca in liceu…incadrarea evenimentelor in spatiu si timp.
A doua chestie interesanta, TLD-ul .ru adaugat la logo. Zici ca-i un logo din epoca DotCom Bubble a unei companii startup prezenta exclusiv online. La prima vedere, pare a fi o incercare de a muta evenimentul pe internet, locul unde se intampla mai toate chestiile importante din lume (astept logouri cu “@” incorporat gen @therealmnhart).
Totusi, ce cred eu despre .ru? Ca e o incercare chiar simpatica de a spune lumii unde naiba e Sochi. Pentru ca sa fim seriosi, am auzit de Torino, de Vancouver…dar Sochi? Dupa nume poate fi si Columbia si Coreea De Sud…nu prea suna rusesc (ca Volgograd sau Vladivostok de exemplu), asa ca s-au gandit sa includa si tara in logo(si pentru ca Mama-Rusia e una si omiprezenta).
In rest? Fontul pare a fi unul gratuit (stiu ca probabil nu e) si per total un logo facut fara prea multa pasiune. Asa, sa fie. Daca ma intrebati pe mine, nu prea reflecta spiritul olimpic.
De mentionat e ca logoul de “candidat” arata asa. Era mai bun.

LE: Am citit si ce spun ei despre logo:

sochi2014.ru’ is the first Olympic emblem that also forms a web address, creating a ‘digital’ Games logo. It has been designed to actively encourage dialogue between Russians, nations and winter sports fans – particularly youth – facilitated by Sochi 2014’s online platforms.

The ‘.ru’ component is Russia’s web-domain address and signifies that Sochi 2014 is an Olympic Winter Games hosted by a whole nation, as well as the Black Sea sub-tropical city of Sochi.

The introduction of a 21st Century emblem for a digital generation reflects how the 2014 Olympic Winter Games will be accessed through PC screens, PDAs, mobile phones, televisions and other devices, in line with ever-improving internet reach, increased bandwidth and the adoption of new technologies. This can help young people to experience sport for the first time, with a view to active participation and long-term engagement with sport and Olympism.

As a key component of the new Sochi 2014 emblem, the Olympic rings sit large and in colour to leave no doubt that this is a symbol of progress for the Olympic Movement. The opportunity to change the colours and inner-design of the rest of the emblem encourages people to express themselves, with some anticipated to transform it using traditional images, while others will take an ultra-modern approach. The mirror of ‘Sochi’ and ‘2014’ reflects that Sochi is the meeting point between the sea and the mountains.

Sau speculative work. Sau munca pe gratis. Fenomen din ce in ce mai raspandit pe siteurile de outsourcing pe care le “frecventez” (ii drept, mai rar in ultimul timp). Dar avand in vedere ca sunt in stand-by de ieri pana marti-miercuri, am zis ca poate-poate iese de-un suc si de acolo. Si am intrat intai pe RAC(Rentacoder), considerand ca am mai multe sanse sa gasesc acolo ceva rapid(chiar daca mai ieftin).

Si caut proiecte. Si gasesc, logo design, banner design…si citesc, si mi se potriveste stilul, pretul limita e ok…si bang!!! “Bids without mock ups will not be considered!” La primul, evident am dat pur si simplu close si am trecut mai departe. Dar cand deja am vazut aceasi fraza la 3 posturi din 5, mi s-a parut ciudat. Postezi o cerere de logo design, pui bid maxim (deci MAXIM) $50 si ceri “mostre”. Inteleg ca in cazul unui incepator fara o schita initiala nu-ti poti da seama de ce e in stare, dar de ce nu esti dispus sa te uiti peste portofoliul meu daca nu-ti trimit mock up? In fine, ma resemnez si caut in continuare. Si gasesc un proiect .psd design pentru un website. Si licitez frumos, prezint portofoliul, chiar ii extrag de acolo cateva lucrari similare cu ce vrea el. Si astept. Si reply-ul vine prompt, in nici 10 minute. Reply care la sfarsit contine urmatoarea fraza: “Let me know if you can create a very fast mockup for me to review before bid acceptence, as I have some bidders who agree to that.” Si ma apuca rasul. Fast forward, astazi. Nici n-am mai intrat pe RAC, am zis ca incerc pe GAF(GetAFreelancer), chiar daca e concurenta mai acerba, se plateste mai bine si e un loc mult mai civilizat. Si licitez(evident, sarind peste tot ceea ce include “draft”, “mockup”). Si din nou, un reply prompt. Tot asa…“Can you send me some mockups” (fara semnul intrebarii).

De retinut ca i-am raspuns la fiecare, explicand foarte elegant ca oricat de flexibil as fi in ceea ce priveste acomodarea cu fiecare proiect in parte, nu lucrez fara acoperire (sau ceva de genu). Primul n-a dat niciun semn dupa, dar nici n-a dat proiectul la cineva, al doilea mi-a mai trimis un mesaj: “(…) but its ok if you dont want to work.”

Putina analiza. De la ce porneste aceasta frica de a contracta un freelancer exclusiv pe baza de portofoliu? Acordand acestor clienti prezumtia de nevinovatie (adica sunt oameni onesti), cauza e clara. Designeri tepari, lenesi, neseriosi, hoti. Si sunt destui d-astia. Care fura un portofoliu si se prezinta cu el, sperand ca vor fi in stare sa scape…si nu scapa. Sau designeri care cred ca pot lucra la 10 proiecte deodata cu un deadline strans. Si nu reusesc. Sau designeri care pur si simplu isi pierd cheful si neavand nici cel mai mic respect pentru client, dispar pur si simplu. Si evident, clientul patit devine mai retinut. Si pentru el din start cei care nu sunt dispusi sa-i prezinte ceva inainte de a castiga proiectul sunt prea putin interesati de acesta, deci probabil nu merita.

DAR, multi dintre acesti clienti rateaza un aspect. Aspectul material. Pe mine, ca designer(amator), rareori ma motiveaza proiectul in sine(a se citi proiectul in sine, fara speculatii va rog). Nu ma incalzeste cu nimic ca a aparut pe piata o noua firma de consultanta financiara sau un produs de slabit. Dar daca ma platesti bine, intru foarte usor in starea de “asta visez, asta pictez”. Pentru ca banii conteaza.

Si aici gresesc multi dintre cei care cer mock ups pe siteuri gen RAC. Chiar daca vorbim de spec work, nu cresc recompensa, nu motiveaza designerii buni sa participe. De ce sa particip si sa risc sa nu primesc nimic(si pierd o groaza de timp), cand pot avea aceiasi bani cu munca sigura?
Unii carcotasi ar spune ca daca esti bun, esti sigur ca vei primi proiectul. Gresit, designul si in special perceptia clientului asupra unui design este subiectiva. Faptul ca esti designer de top nu garanteaza ca mostra ta gratuita va fi preferata de client. Punct. Asa ca de ce sa-ti asumi riscul?
Solutia? Un pret corect. Uitati-va la 99designs. Au sabloane de preturi, vrei asta platesti aproximativ atat. Evident, platesti de 10 ori mai mult, dar asta e daca vrei sa-ti permiti luxul de alege dintre 30 de concepte in doar 3-4 zile. Si recompensa motiveaza designerul. Uitati-va acolo, nu cred sa fi fost un concurs(pe care l-am vazut) in care sa nu-mi fi placut mie personal macar o propunere.
Si vazand sistemul de acolo ramai dezamagit cand vezi ce se intampla pe Rentacoder&co. Inteleg si accept ca este vorba de un concept mai low-budget, dar de aici pana sa ai pretentia sa primesti exact acelasi tratament pentru 10% din pret e mult. De aceea NICIODATA nu voi fi de acord cu forma de spec work practicata de unii useri de pe RAC. Vrei optiuni multiple INAINTE sa accepti bidul? OFERA UN PRET CARE SA MERITE SA-MI PIERD TIMPUL!

Exista insa si o alta latura a acestei practici. Pseudoclientii. Care, indiferent de recompensa promisa, inca din primul minut stiu ca nu vor plati. Pentru ca singurul lor scop este sa adune idei. Pentru ca nu-i asa, logoul FedEx e al naibii de simplu? Oricine il poate desena. Dar la un moment dat cineva a venit cu ideea. Si n-a fost nea’ Gheo de la aprovizionare. Asa ca, daca am ramas in pana de idei, postez rapid un proiect pe RAC sau 99designs, si astept sa curga propunerile. Imi place una? Pac, o fur. Ce daca are watermark pe ea? Nu vad forma de un amarat de text suprapus? Ce daca e protejat de copyright? Va sta designerul sa verifice daca i-am furat munca?
Vedeti, asta e principalul motiv pentru care NICIODATA nu lucrez inainte sa vad banii in escrow. Cu clientii privati e mai simplu, majoritatea sunt clienti fideli, de incredere si se aplica metoda “initial deposit” (rareori fac exceptie, cand e vorba de siteuri…sunt mai greu de furat). Dar nu-mi place sa ofer sanse celor care incearca sa profite de dorinta mea de afirmare.

Indemnul meu (nu de parca ar conta)…evitati spec work, sau “practicati-l” intr-un sistem consacrat! Timpul e prea pretios sa-l pierdeti cu cei care se ghideaza dupa motturile:”cum sa fac sa-l tepuiesc/fraieresc”, “cum sa-l fac sclavul meu”.

Fara alte explicatii.
Despre deadlineuri.
1. Daca se apropie deadlineul, si proiectul este incomplet, apar urmatoarele situatii:
a.) Software-ul care pana atunci functiona impecabil, incepe sa se comporte ciudat. (Raspunde gresit la comenzi, se inchide fara motiv, refuza sa salveze…sau orice altceva ce poate fi explicat doar prin fenomene poltergeist)
b.) Pica netu’. Pentru o saptamana. In tot orasul. Preferabil cu tot cu linie telefonica.
c.) Probleme hardware. Gen: se arde HDD-ul (la propriu), explodeaza sursa si alte chestii care se intampla cand ai nevoi neaparata de computer.
2. Daca deadlineul e departe, se amana munca pana intra in vigoare pct. 1.
3. Daca nu este deadline specificat…de fapt, stai, asa ceva nu exista.

Despre resurse.
1. Daca am nevoie de imagini corporate/business, toate pozele decente vor disparea ca prin minune de pe istockphoto/dreamstine.
1.1 Solutia, amanam putin proiectul si trecem la cel care implica imagini cu ursuleti. Pozele business de care am nevoie apar la orice cautare “bears”, “teddy bears”.

2. Brushul perfect pentru backgroundul posterului A3 e de 200px (ce inseamna asta vedeti aici).
2.1 Dupa 2 ore pierdute recreand brushul la rezolutie mare, un tweet imi da link de unde pot descarca gratuit ce-mi trebuie.

3. Fontul pe care il am difera doar la litera “u” de fontul(necunoscut) de care am nevoie pentru proiect. Cuvantul cheie in proiect este “ubuntu”.

Despre formate, extensii.
1. Toate straturile trebuie sa fie editabile, intacte si separate.
1.1. Ati inteles gresit. Fiecare pixel trebuie sa fie editabil separat.

2. Am Adobe Illustrator. Toate proiectele pe care le vad imi cer fisierul sursa .cdr (CorelDraw).
2.1 Imi iau (si) Corel Draw. Lumea evolueaza, “ahh, Corel is so overrated” se cere .ai .

Despre clienti.

1. Cel care (pretinde ca) plateste mult, vrea “free mockup”.

2. Cel care plateste putin te vrea sclav.

3.1 Cel care e prietenos, te ajuta pe tot parcursul proiectului, dispare cand e vorba de plata.
3.2 Cel care e autoritar, vorbeste urat, nu da indicatii, dispare cand e vorba de plata.
3.3 Toti ceilalti sunt clientii altora.

Despre designeri.
1. Cel care e incepator, lucreaza ca un sclav pe bani marunti.
2. Cel care a avansat, lucreaza ca un sclav pe bani marunti pentru ca s-a obisnuit asa.
3. Cel care e super-profesionist…nu mai lucreaza, e Art Director…doar da indicatii juniorului care lucreaza ca un sclav pe bani marunti.
4. Cel care lucreaza super-fain si e rasplatit pentru asta sunt eu…si marmota invelea ciocolata.