Sau speculative work. Sau munca pe gratis. Fenomen din ce in ce mai raspandit pe siteurile de outsourcing pe care le “frecventez” (ii drept, mai rar in ultimul timp). Dar avand in vedere ca sunt in stand-by de ieri pana marti-miercuri, am zis ca poate-poate iese de-un suc si de acolo. Si am intrat intai pe RAC(Rentacoder), considerand ca am mai multe sanse sa gasesc acolo ceva rapid(chiar daca mai ieftin).

Si caut proiecte. Si gasesc, logo design, banner design…si citesc, si mi se potriveste stilul, pretul limita e ok…si bang!!! “Bids without mock ups will not be considered!” La primul, evident am dat pur si simplu close si am trecut mai departe. Dar cand deja am vazut aceasi fraza la 3 posturi din 5, mi s-a parut ciudat. Postezi o cerere de logo design, pui bid maxim (deci MAXIM) $50 si ceri “mostre”. Inteleg ca in cazul unui incepator fara o schita initiala nu-ti poti da seama de ce e in stare, dar de ce nu esti dispus sa te uiti peste portofoliul meu daca nu-ti trimit mock up? In fine, ma resemnez si caut in continuare. Si gasesc un proiect .psd design pentru un website. Si licitez frumos, prezint portofoliul, chiar ii extrag de acolo cateva lucrari similare cu ce vrea el. Si astept. Si reply-ul vine prompt, in nici 10 minute. Reply care la sfarsit contine urmatoarea fraza: “Let me know if you can create a very fast mockup for me to review before bid acceptence, as I have some bidders who agree to that.” Si ma apuca rasul. Fast forward, astazi. Nici n-am mai intrat pe RAC, am zis ca incerc pe GAF(GetAFreelancer), chiar daca e concurenta mai acerba, se plateste mai bine si e un loc mult mai civilizat. Si licitez(evident, sarind peste tot ceea ce include “draft”, “mockup”). Si din nou, un reply prompt. Tot asa…“Can you send me some mockups” (fara semnul intrebarii).

De retinut ca i-am raspuns la fiecare, explicand foarte elegant ca oricat de flexibil as fi in ceea ce priveste acomodarea cu fiecare proiect in parte, nu lucrez fara acoperire (sau ceva de genu). Primul n-a dat niciun semn dupa, dar nici n-a dat proiectul la cineva, al doilea mi-a mai trimis un mesaj: “(…) but its ok if you dont want to work.”

Putina analiza. De la ce porneste aceasta frica de a contracta un freelancer exclusiv pe baza de portofoliu? Acordand acestor clienti prezumtia de nevinovatie (adica sunt oameni onesti), cauza e clara. Designeri tepari, lenesi, neseriosi, hoti. Si sunt destui d-astia. Care fura un portofoliu si se prezinta cu el, sperand ca vor fi in stare sa scape…si nu scapa. Sau designeri care cred ca pot lucra la 10 proiecte deodata cu un deadline strans. Si nu reusesc. Sau designeri care pur si simplu isi pierd cheful si neavand nici cel mai mic respect pentru client, dispar pur si simplu. Si evident, clientul patit devine mai retinut. Si pentru el din start cei care nu sunt dispusi sa-i prezinte ceva inainte de a castiga proiectul sunt prea putin interesati de acesta, deci probabil nu merita.

DAR, multi dintre acesti clienti rateaza un aspect. Aspectul material. Pe mine, ca designer(amator), rareori ma motiveaza proiectul in sine(a se citi proiectul in sine, fara speculatii va rog). Nu ma incalzeste cu nimic ca a aparut pe piata o noua firma de consultanta financiara sau un produs de slabit. Dar daca ma platesti bine, intru foarte usor in starea de “asta visez, asta pictez”. Pentru ca banii conteaza.

Si aici gresesc multi dintre cei care cer mock ups pe siteuri gen RAC. Chiar daca vorbim de spec work, nu cresc recompensa, nu motiveaza designerii buni sa participe. De ce sa particip si sa risc sa nu primesc nimic(si pierd o groaza de timp), cand pot avea aceiasi bani cu munca sigura?
Unii carcotasi ar spune ca daca esti bun, esti sigur ca vei primi proiectul. Gresit, designul si in special perceptia clientului asupra unui design este subiectiva. Faptul ca esti designer de top nu garanteaza ca mostra ta gratuita va fi preferata de client. Punct. Asa ca de ce sa-ti asumi riscul?
Solutia? Un pret corect. Uitati-va la 99designs. Au sabloane de preturi, vrei asta platesti aproximativ atat. Evident, platesti de 10 ori mai mult, dar asta e daca vrei sa-ti permiti luxul de alege dintre 30 de concepte in doar 3-4 zile. Si recompensa motiveaza designerul. Uitati-va acolo, nu cred sa fi fost un concurs(pe care l-am vazut) in care sa nu-mi fi placut mie personal macar o propunere.
Si vazand sistemul de acolo ramai dezamagit cand vezi ce se intampla pe Rentacoder&co. Inteleg si accept ca este vorba de un concept mai low-budget, dar de aici pana sa ai pretentia sa primesti exact acelasi tratament pentru 10% din pret e mult. De aceea NICIODATA nu voi fi de acord cu forma de spec work practicata de unii useri de pe RAC. Vrei optiuni multiple INAINTE sa accepti bidul? OFERA UN PRET CARE SA MERITE SA-MI PIERD TIMPUL!

Exista insa si o alta latura a acestei practici. Pseudoclientii. Care, indiferent de recompensa promisa, inca din primul minut stiu ca nu vor plati. Pentru ca singurul lor scop este sa adune idei. Pentru ca nu-i asa, logoul FedEx e al naibii de simplu? Oricine il poate desena. Dar la un moment dat cineva a venit cu ideea. Si n-a fost nea’ Gheo de la aprovizionare. Asa ca, daca am ramas in pana de idei, postez rapid un proiect pe RAC sau 99designs, si astept sa curga propunerile. Imi place una? Pac, o fur. Ce daca are watermark pe ea? Nu vad forma de un amarat de text suprapus? Ce daca e protejat de copyright? Va sta designerul sa verifice daca i-am furat munca?
Vedeti, asta e principalul motiv pentru care NICIODATA nu lucrez inainte sa vad banii in escrow. Cu clientii privati e mai simplu, majoritatea sunt clienti fideli, de incredere si se aplica metoda “initial deposit” (rareori fac exceptie, cand e vorba de siteuri…sunt mai greu de furat). Dar nu-mi place sa ofer sanse celor care incearca sa profite de dorinta mea de afirmare.

Indemnul meu (nu de parca ar conta)…evitati spec work, sau “practicati-l” intr-un sistem consacrat! Timpul e prea pretios sa-l pierdeti cu cei care se ghideaza dupa motturile:”cum sa fac sa-l tepuiesc/fraieresc”, “cum sa-l fac sclavul meu”.

Da, se subintelege ca un logo este simbolul firmei. Dar totusi, presupun ca nu ti-e indiferent cum arata. Acest articol este menit sa delimiteze granita dintre un logo  si orice altceva.
Si in special ditre un logo bun si orice altceva.

In primul rand cand te gandesti la logo, te gandesti la brand. Ceva care te reprezinta, ceva dupa care clientii iti identifica firma. Am intocmit aici o lista cu 5 reguli de baza pe care eu le aplic atunci cand concep o “sigla”.

1. Sa fie atractiv, dar destul de simplu pentru a fi usor de memorat.
Ma gandesc ca la aspect v-ati gandit si voi, dar sunt unii clienti care pur si simplu ignora partea a doua. Eu intotdeauna le propun un exercitiu. Dupa ce fac o schita cu ideea lor, le spun sa se uite la el cca 2 minute si sa incerce sa refaca totul din memorie, ideal ar fi din
2,3 miscari. Nu detaliat, doar ideea de baza. Daca nu merge, inseamna ca suntem pe un drum gresit, cel putin in opinia mea.
Ca un exemplu omniprezent, logoul Nike. E peste tot, il deseneaza chiar si copii din clasa II pe banci.

2. Sa fie original. Chiar daca in 2009 este deja greu sa se gaseasca alte forme, aplicarea lor, contextul trebuie sa fie original. Citandu-l pe unul din designerii pe care ii admir, “Daca logoul tau este un simplu cerc albastru…tocmai ai furat logoul Blaupunkt.”
Tot aici incadrez si ideea ca acel simbol sa fie de sine-statator. Adica brandul sa fie recunoscut chiar daca nu se specifica numele. Din nou as da exemplul Nike.

3. Sa arate bine in alb-negru. Chiar daca de cele mai multe ori, reprezentarea va fi una color, veti intalni situatii in care logoul vostru va fi alb-negru. Estetica ce se bazeaza pe gradienturi, texturi si alte efecte da gres in aceasta situatie. Cele mai bune contraexemple sunt logourile web 2.0 cu effectul glossy si umbre si stroke si toate cele. Transpuse in alb-negru isi pierd stralucirea. De accea este important sa stii exact pentru ce iti trebuie.

4. Sa arate bine in orice dimensiune. Daca pentru marimi gigant solutia este simpla, formatul vectorial pentru dimensiuni minuscule un logo prea incarcat isi pierde esenta. De multe ori se apeleaza la un alt context, o varianta “mini”, cu forme si mai simplificate sau un alt raport intre forme.

5. Fontul. Nu voi folosi un font a’la Hubba Bubba pentru o firma de consultanta juridica. Am avut clienti care au cerut un logo tipic web 2.0 pentru o firma de avocatura. Greu i-am convins sa lase deoparte moda si sa mergem pe o varianta mai serioasa.
Ideal ar fi sa fim creativi si in alegerea fontului, astfel ne asiguram ca brandul se vede si cand din diverse motive sigla propriu-zisa nu poate fi expusa.

In final un exemplu din portofoliul personal ilustrand ceea ce am zis.
1.E simplu, usor de memorat si inspira dinamism. E pentru o firma de self-help.
2.Originalitate. Chiar daca omuleti s-au mai facut acesta e o combinatie dintre un J si L , numele companiei, avantaj pentru brand.
3.Dupa cum se vede, se poate reprezenta usor in alb-negru.
4.Poate fi folosit ca parte din designul unei brosuri de exemplu, un plus pentru brand.
5.Font corporate pentru o firma ce inspira seriozitate si totodata modernism. +Mici elemente distinctive.

jlcenter logo