Sau speculative work. Sau munca pe gratis. Fenomen din ce in ce mai raspandit pe siteurile de outsourcing pe care le “frecventez” (ii drept, mai rar in ultimul timp). Dar avand in vedere ca sunt in stand-by de ieri pana marti-miercuri, am zis ca poate-poate iese de-un suc si de acolo. Si am intrat intai pe RAC(Rentacoder), considerand ca am mai multe sanse sa gasesc acolo ceva rapid(chiar daca mai ieftin).
(more…)

Da, se subintelege ca un logo este simbolul firmei. Dar totusi, presupun ca nu ti-e indiferent cum arata. Acest articol este menit sa delimiteze granita dintre un logo  si orice altceva.
Si in special ditre un logo bun si orice altceva.

In primul rand cand te gandesti la logo, te gandesti la brand. Ceva care te reprezinta, ceva dupa care clientii iti identifica firma. Am intocmit aici o lista cu 5 reguli de baza pe care eu le aplic atunci cand concep o “sigla”.

1. Sa fie atractiv, dar destul de simplu pentru a fi usor de memorat.
Ma gandesc ca la aspect v-ati gandit si voi, dar sunt unii clienti care pur si simplu ignora partea a doua. Eu intotdeauna le propun un exercitiu. Dupa ce fac o schita cu ideea lor, le spun sa se uite la el cca 2 minute si sa incerce sa refaca totul din memorie, ideal ar fi din
2,3 miscari. Nu detaliat, doar ideea de baza. Daca nu merge, inseamna ca suntem pe un drum gresit, cel putin in opinia mea.
Ca un exemplu omniprezent, logoul Nike. E peste tot, il deseneaza chiar si copii din clasa II pe banci.

2. Sa fie original. Chiar daca in 2009 este deja greu sa se gaseasca alte forme, aplicarea lor, contextul trebuie sa fie original. Citandu-l pe unul din designerii pe care ii admir, “Daca logoul tau este un simplu cerc albastru…tocmai ai furat logoul Blaupunkt.”
Tot aici incadrez si ideea ca acel simbol sa fie de sine-statator. Adica brandul sa fie recunoscut chiar daca nu se specifica numele. Din nou as da exemplul Nike.

3. Sa arate bine in alb-negru. Chiar daca de cele mai multe ori, reprezentarea va fi una color, veti intalni situatii in care logoul vostru va fi alb-negru. Estetica ce se bazeaza pe gradienturi, texturi si alte efecte da gres in aceasta situatie. Cele mai bune contraexemple sunt logourile web 2.0 cu effectul glossy si umbre si stroke si toate cele. Transpuse in alb-negru isi pierd stralucirea. De accea este important sa stii exact pentru ce iti trebuie.

4. Sa arate bine in orice dimensiune. Daca pentru marimi gigant solutia este simpla, formatul vectorial pentru dimensiuni minuscule un logo prea incarcat isi pierde esenta. De multe ori se apeleaza la un alt context, o varianta “mini”, cu forme si mai simplificate sau un alt raport intre forme.

5. Fontul. Nu voi folosi un font a’la Hubba Bubba pentru o firma de consultanta juridica. Am avut clienti care au cerut un logo tipic web 2.0 pentru o firma de avocatura. Greu i-am convins sa lase deoparte moda si sa mergem pe o varianta mai serioasa.
Ideal ar fi sa fim creativi si in alegerea fontului, astfel ne asiguram ca brandul se vede si cand din diverse motive sigla propriu-zisa nu poate fi expusa.

In final un exemplu din portofoliul personal ilustrand ceea ce am zis.
1.E simplu, usor de memorat si inspira dinamism. E pentru o firma de self-help.
2.Originalitate. Chiar daca omuleti s-au mai facut acesta e o combinatie dintre un J si L , numele companiei, avantaj pentru brand.
3.Dupa cum se vede, se poate reprezenta usor in alb-negru.
4.Poate fi folosit ca parte din designul unei brosuri de exemplu, un plus pentru brand.
5.Font corporate pentru o firma ce inspira seriozitate si totodata modernism. +Mici elemente distinctive.

jlcenter logo