Da, am revenit dupa o sesiune luuuunga. Azi a fost prima data in cateva luni in care am intrat pe siteuri de outsourcing sa-mi gasesc ceva proiecte. Mi-a fost cam greu, ma obisnuisem ca aveam proiecte fara sa depun efort sa le caut. Dar, asa se intampla dupa o perioada de inactivitate, lumea crede ca ai murit, sau cel putin te-ai mutat in munti.

Asa ca, pentru antrenament am zis sa caut ceva mai micut pe Rentacoder. Se stie ca nu se plateste atat de bine, dar nici fotbalistii nu se baga din prina la meciuri de CL dupa 2 luni de accidentare.

Si am gasit cate ceva, am trimis vreo 5 biduri, am devenit putin nostalgic bagand fraza de agatat “Hi, I’m interested in this project…”.
Si in 5 minute primul reply. Un proiect simplu, redesign de logo (urat rau), in project description era ca “sample” un logo web 2.0, clientul (lasa impresia ca) vroia acelasi stil, ceva mai cizelat/original. Buuun, deci reply-ul spunea ceva gen: “vezi ca in acelasi pret intra si redesignul headerului, daca esti de acord, putem incepe”. Headerul era un gradient verde si nimic mai mult, m-am gandit ca n-ar fi prea greu sa-i fac ceva mai frumos. Asa ca zic ok.

Greseala. Mesajele incep sa curga, clientul multumindu-mi ca am acceptat si completand brieful cu alte 4-5 cerinte. S-a dovedit ca el de fapt vrea logo care sa combine ilsutratii, simboluri specifice, si daca schimb headerul, va trebui sa schimb si footerul si butoanele…Asa ca am dat URGENT retract bid, inainte sa se complice treaba.

Care e problema? Nu, nu e o problema ca omul vrea mult, e bine sa ai ideile tale si sa incerci sa le implementezi. E bine sa vrei ceva original. Dar nu e bine sa incerci sa maschezi toate astea sperand ca cineva va cadea in capcana. Nu e fair-play sa postezi un proiect in care spui ca vrei ceva simplu, banal (evident cu pret pe masura) si peste 10 minute sa spui ca vrei mult mai mult la acelasi pret.

Asta e, cred ca o sa ma antrenez pe 99designs.

Cati din cei care presteaza in domeniu isi amintesc primul proiect? Primul proiect adevarat, nu primul tutorial facut pana la capat. Azi, facand curat printre fisiere l-am gasit pe al meu. E drept ca e postat si aici la portofoliu (mai mult pentru valoarea sa spirituala), surpriza placuta a fost insa sa-l gasesc inca viu, uitat intr-un colt de internet.
Primul meu website creat.
L-am facut pe la inceputul lui 2008 pentru un prieten.
Ce-mi place la el, ca a fost un proiect lucrat. Chiar daca stiinta mea de atunci intr-ale CSS-ului m-au limitat la single-column layout, am incercat din rasputeri sa maschez n00bitatea.
Acum ma apuca rasul vazand ca imaginea de fundal e de 1600×1200 (in mintea mea nu s-a inventat inca repeat-x-ul), headerul incarcat, reclamele (nu mi s-a cerut).

Asa, si acum, sa incerc sa scot doua comentarii de la cei 2 cititori pe care ii am constant (in caz ca sunt designeri), va mai amintiti cum ati inceput? Care a fost prima voastra lucrare “de portofoliu”?

Si atat…fug, am un brad de impodobit.

N-am scris demult, nu de lene ci din lipsa de timp. Chiar daca e criza, in ultimele saptamani am avut flux continuu de munca. Printre ele, si ceva templateuri pentru siteuri de restaurante. Pe astea le prezint acum. Sunt facute pentru o firma din Belgia care probabil le va oferi clientilor sai. Din punct de vedere stilistic, dupa cum vedeti, sunt chiar simple, ideea de baza fiind simplitatea combinata cu eleganta. Ce a fost inedit? Faptul ca sunt templateuri, adica nu sunt personalizate pentru un client anume, prin urmare n-am avut parte de nspe runde de modificari. Si asta mi-a placut, in sfarsit am apucat si eu un proiect in care dupa ce am trimis conceptele, raspunsul a fost “it’s good, let’s move on”.

In primul rand, Sochi chiar e un oras existent. Si chiar acolo se va organiza olimpiada de iarna in 2014. Si ieri, de ziua nationala a Romaniei au lansat logoul oficial. Acesta:

Asa ca hai sa disecam putin ce vedem. Un logo rusesc. Conservator, mult mai putin fantezist decat ultimele brandinguri de renume (vezi Aol).
Primul element interesant care sare in ochi e simetria sochi-2014. Chiar daca nu perfecta, este acolo pentru a accentua in egala masura locul de desfasurare si anul. Stiti, ca in liceu…incadrarea evenimentelor in spatiu si timp.
A doua chestie interesanta, TLD-ul .ru adaugat la logo. Zici ca-i un logo din epoca DotCom Bubble a unei companii startup prezenta exclusiv online. La prima vedere, pare a fi o incercare de a muta evenimentul pe internet, locul unde se intampla mai toate chestiile importante din lume (astept logouri cu “@” incorporat gen @therealmnhart).
Totusi, ce cred eu despre .ru? Ca e o incercare chiar simpatica de a spune lumii unde naiba e Sochi. Pentru ca sa fim seriosi, am auzit de Torino, de Vancouver…dar Sochi? Dupa nume poate fi si Columbia si Coreea De Sud…nu prea suna rusesc (ca Volgograd sau Vladivostok de exemplu), asa ca s-au gandit sa includa si tara in logo(si pentru ca Mama-Rusia e una si omiprezenta).
In rest? Fontul pare a fi unul gratuit (stiu ca probabil nu e) si per total un logo facut fara prea multa pasiune. Asa, sa fie. Daca ma intrebati pe mine, nu prea reflecta spiritul olimpic.
De mentionat e ca logoul de “candidat” arata asa. Era mai bun.

LE: Am citit si ce spun ei despre logo:

sochi2014.ru’ is the first Olympic emblem that also forms a web address, creating a ‘digital’ Games logo. It has been designed to actively encourage dialogue between Russians, nations and winter sports fans – particularly youth – facilitated by Sochi 2014’s online platforms.

The ‘.ru’ component is Russia’s web-domain address and signifies that Sochi 2014 is an Olympic Winter Games hosted by a whole nation, as well as the Black Sea sub-tropical city of Sochi.

The introduction of a 21st Century emblem for a digital generation reflects how the 2014 Olympic Winter Games will be accessed through PC screens, PDAs, mobile phones, televisions and other devices, in line with ever-improving internet reach, increased bandwidth and the adoption of new technologies. This can help young people to experience sport for the first time, with a view to active participation and long-term engagement with sport and Olympism.

As a key component of the new Sochi 2014 emblem, the Olympic rings sit large and in colour to leave no doubt that this is a symbol of progress for the Olympic Movement. The opportunity to change the colours and inner-design of the rest of the emblem encourages people to express themselves, with some anticipated to transform it using traditional images, while others will take an ultra-modern approach. The mirror of ‘Sochi’ and ‘2014’ reflects that Sochi is the meeting point between the sea and the mountains.

Au scris si altii de acest subiect, eu doar adaug un punct de vedere. Din perspectiva unui student ce activeaza ca freelancer intr-un domeniu fara semnificatie pentru specializarea lui.

Care e diferenta majora? Simplu, ai sef sau n-ai sef. Dar hai s-o luam ordonat:

De ce-mi place sa fiu freelancer?
•Programul liber. Lucrez cand vreau. Depinde si de cand am de lucru, dar si atunci eu imi aleg orele de lucru. Fara acest avantaj n-as putea face nimic, avand in vedere ca orarul la o facultate arata ca o integrama…stiti voi cum.
•Lucrez de acasa. Daca trebuie sa incep munca la 8 dimineata, e de ajuns sa ma trezesc la 8 fara 30 de secunde sa ma tarasc in fata calculatorului.
•Nu ma streseaza nimeni. Pentru ca nu-i nimeni in casa.
•E un stil mai combo, sunt manager de proiect, art-director, junior designer, contabil, secretara…si femeie de serviciu. Toate intr-unul. Chiar daca pare mult, imi place pentru ca nu e monoton, nu doar trag linii la comanda, vin si cu idei, si racolez clienti, si ma uit la balanta financiara, si fac research si intre timp dau si cu aspiratorul=> acumulez experienta in mai multe domenii.

De ce m-as angaja?
•Pentru socializare la locul de munca. Ca student, evident ca viata sociala e la apogeu…dar de n-ar fi asa, ar fi nasol. Sa recunoastem, e fain sa ai oameni in jurul tau.
•Posibilitati de dezvoltare. Aici ma refer la traininguri organizate de firma, sau la faptul ca ei isi permit sa-ti dea un Mac Pro sa-ti faci treaba cum trebuie.
•Team-work. De multe ori am refuzat un proiect pentru ca ma depasea. Pentru ca, nu-i asa, un site trebuie sa si functioneze, nu doar sa arate bine. Si pentru asta e nevoie de developeri. Si intr-o echipa mai mult ca sigur gasesti d-astia. Si exemplele pot continua.
Da, poti colabora si ca freelancer, chiar acum sunt in mijlocul unei colaborari, si cunosc cativa coderi la care apelez daca-mi trebuie ceva “script”, dar nu este ceva organizat.

Un aspect pe care nu l-am inclus e “siguranta zilei de maine“. La prima vedere ar fi avantajul unui angajat, salariul fix, contract pe termen lung, o aparenta siguranta. Totusi, poti fi dat afara oricand. Care-i diferenta? Normal, daca esti bun, iti gasesti imediat un nou loc de munca…dar daca esti bun, mai mult ca sigur reusesti si ca freelancer.

Fara alte explicatii.
Despre deadlineuri.
1. Daca se apropie deadlineul, si proiectul este incomplet, apar urmatoarele situatii:
a.) Software-ul care pana atunci functiona impecabil, incepe sa se comporte ciudat. (Raspunde gresit la comenzi, se inchide fara motiv, refuza sa salveze…sau orice altceva ce poate fi explicat doar prin fenomene poltergeist)
b.) Pica netu’. Pentru o saptamana. In tot orasul. Preferabil cu tot cu linie telefonica.
c.) Probleme hardware. Gen: se arde HDD-ul (la propriu), explodeaza sursa si alte chestii care se intampla cand ai nevoi neaparata de computer.
2. Daca deadlineul e departe, se amana munca pana intra in vigoare pct. 1.
3. Daca nu este deadline specificat…de fapt, stai, asa ceva nu exista.

Despre resurse.
1. Daca am nevoie de imagini corporate/business, toate pozele decente vor disparea ca prin minune de pe istockphoto/dreamstine.
1.1 Solutia, amanam putin proiectul si trecem la cel care implica imagini cu ursuleti. Pozele business de care am nevoie apar la orice cautare “bears”, “teddy bears”.

2. Brushul perfect pentru backgroundul posterului A3 e de 200px (ce inseamna asta vedeti aici).
2.1 Dupa 2 ore pierdute recreand brushul la rezolutie mare, un tweet imi da link de unde pot descarca gratuit ce-mi trebuie.

3. Fontul pe care il am difera doar la litera “u” de fontul(necunoscut) de care am nevoie pentru proiect. Cuvantul cheie in proiect este “ubuntu”.

Despre formate, extensii.
1. Toate straturile trebuie sa fie editabile, intacte si separate.
1.1. Ati inteles gresit. Fiecare pixel trebuie sa fie editabil separat.

2. Am Adobe Illustrator. Toate proiectele pe care le vad imi cer fisierul sursa .cdr (CorelDraw).
2.1 Imi iau (si) Corel Draw. Lumea evolueaza, “ahh, Corel is so overrated” se cere .ai .

Despre clienti.

1. Cel care (pretinde ca) plateste mult, vrea “free mockup”.

2. Cel care plateste putin te vrea sclav.

3.1 Cel care e prietenos, te ajuta pe tot parcursul proiectului, dispare cand e vorba de plata.
3.2 Cel care e autoritar, vorbeste urat, nu da indicatii, dispare cand e vorba de plata.
3.3 Toti ceilalti sunt clientii altora.

Despre designeri.
1. Cel care e incepator, lucreaza ca un sclav pe bani marunti.
2. Cel care a avansat, lucreaza ca un sclav pe bani marunti pentru ca s-a obisnuit asa.
3. Cel care e super-profesionist…nu mai lucreaza, e Art Director…doar da indicatii juniorului care lucreaza ca un sclav pe bani marunti.
4. Cel care lucreaza super-fain si e rasplatit pentru asta sunt eu…si marmota invelea ciocolata.

Google ma considera relevant de rankul 2. Asta e cu 2 mai mult decat inainte, adica 0. Reactia evidenta este: “fac schimb de link cu siteuri PR 2/3, doritorii sa ma contacteze la contact(la)mnhart(punct)ro“. Imi tot spuneam ca eu nu voi fi pr-whore, dar uite ca mirosul succesului ma orbeste, si vreau mai mult, mult mai mult.

PS. Recunosc, ultimele doua posturi au fost scrise intr-o maniera copilareasca, putin PR(de la piar aka public relations) bazat pe ironie. Promit ca voi reveni cu ceva serios, un proiect la care lucrez acum, am promis si articolul 2 despre Photoshop vs. Illustrator si se lasa asteptat.

Stiu, am intarziat cel putin un an cu acest post, dar cand omul descopera focul, simte nevoia s-o spuna. Ce-i twitter stie toata lumea. Ce nu stie toata lumea…la ce e bun. Pana de curand stiam ca e un site de social networking, pe care socializezi, sau daca esti o persoana importanta, te bati in followeri cu alte persoane importante. Not the case here, la mine socializarea se intampla “in real life” sau pe Y!M, VIP nici vorba. Mi-am facut cont pentru ca am citit si eu pe undeva, ca este musai sa fii prezent pe siteurile de social media(am cont si pe facebook, sa fie).

Ca orice om prost care se prinde mai greu, am descoperit doar recent ca twitter e bun si daca esti nimeni. Pentru ca ii a’ mai tare sursa de bunatati, poti afla chestii super tari, doar instaland un amarat de TweetDeck. Pentru ca aia de ciripesc, de obicei ciripesc linkuri. Linkuri catre siteuri utile, resurse(in cazul meu, design), stiri sau de ce nu, ultimele filmulete funny de pe Youtube.

Pot spune ca de cand urmaresc tweeteri, am aflat de vreo 10-15 siteuri noi pe care nu stiu cum le-am ratat pana acum, am aflat stiri in secunda 2 dupa ce au aparut, am ras printre primii la episoadele pidjin(si altele, dar ei sunt preferatii mei), si bineinteles am ciripit si eu sa dau mai departe…sau sa-mi fac reclama la articolele de pe blog, sau la cele pe care le-am gasit pe google.
Sa vedem cati si-au dat seama ca scopul acestui articol este sa-mi fac reclama la contul de twitter. Exact, e campanie, si vreau si eu sa am followeri. Nu ma supar daca nu vor fi, dar trebuie sa fiu impacat ca macar am incercat. Asa ca, cine ajunge din greseala pe acest blog, votati @therealmnhart

Recent am dat peste un articol foarte util pe Webdesignledger, articol ce prezice cum va evolua esteticul in web-design in anul 2010. Nu are rost sa repet ce scrie acolo, puteti citi si singuri, dar e musai sa dau din gura referitor la continut.

Din ce am vazut acolo, sunt doua “keyworduri” predominante: Oversized si Font.
Deci in primul rand se merge pe impact vizual (chiar daca e si minimalismul acolo). Header mare, footer mare, imagini mari. Adica se acorda un rol mult mai important unor elemente care pana acum erau mai retrase sub deviza “content is king” (da, stiu ca nu la asta se refera).
Un footer de obicei era ceva abia sesizabil, cateva linkuri acolo(TOS si alte chestii pe care oricum nu le citeste nimeni), nimic fancy. Chiar si notiunea de header si-a pierdut din esenta, daca va uitati la paginile moderne, veti vedea ca de obicei headerul e de fapt parte din background, adica e mai retras pe scena. Se pare ca acest lucru se va schimba. De imagini ce sa vorbim. Toata lumea facea imagini mici, sa nu ocupe spatiu, sa nu ocupe banda. Eh, se pare ca majoritatea si-a tras broadband, asa ca putem sa ne delectam ochii cu imagini full-size.

De mentionat si “schita”. Adica vor fi trendy siteurile cu grafica desenata, ceea ce ma cam dezavantajeaza, nu sunt nici pe departe Van Gogh (bine ca in articol se precizeaza ca nici altii).

Ce-mi place la partea asta cu supradimensionare? Ca se pune accent pe identitatea vizuala a siteului. Cum spune si articolul original “so that people remember you”. Si poeple remember you daca ai agressive visuals.
Ce nu-mi place? Ca grafica va fi folosita in exces unde nu e cazul. Partea cu impact vizual merge foarte bine la siteuri de prezentare, portofoliu, chestii la care stai sa te uiti cat de fain arata. Din pacate, daca e la moda, vor fi destui care vor implementa asa ceva pe siteuri unde continutul conteaza in exclusivitate. Am vazut deja asa ceva, header cat China la un site de stiri/noutati (de nisa). Doesn’t fit.

Apoi e typography. Se tot insista la partea asta de cand e web-designul o arta. Intotdeauna este la moda sa experimentezi cu fonturi, sa scapi de Verdana, etc. Si niciodata nu se suprasatureaza “piata”. Pentru ca-i al naibii de greu sa faci un site, in care esteticul sa fie bazat pe fonturi. Trebuie sa fii chiar bun sa-l formezi in asa fel incat vizitatorul sa-si dea seama ca e special (in sensul bun), chiar daca la prima vedere nu pare. Tot respectul pentru cei care reusesc, pentru ca stiu ca e mare lucru, sa faci din ceva simplu, ceva deosebit.

Oricum le luam, aceste tendinte nu sunt reguli. Sunt absolut convins ca majoritatea vor merge in continuare pe “web 2.0 feel, glossy buttons”, pentru ca deja s-a intiparit in mintea omului ca asa e bine. Eu sper sa am sansa sa aplic aceste noi “estetici”.